Depresiunea Pipirigului, poziţionată la 47,18 grade latitudine nordică şi 26,34 grade longitudine estică, la o distanţă de 25 km. de oraşul Tg.Neamţ, face parte din vechea moşie a Mănăstirii Neamţului, ce urcă pe valea Ozanei până la izvoare la poalele muntelui Hălăuca al cărui vârf numit Bivolul are o înălţime de 1531m. Aici, în vatra satului Pipirig, călugării de la Mănăstirea Neamţ au construit o capela, pe la anul l680, necesară pentru închinare ciobanilor ce se ocupau de creşterea animalelor mănăstirii.
În jurul anului 1700, datorită persecuţiilor Habsburgilor, români din părţile Ardealului şi mai exact de pe Valea Bârgăului au plecat cu familiile şi cu turmele lor peste munţi şi trecând peste Petru Vodă au găsit în această frumoasă depresiune a Pipirigului, loc potrivit şi ospitalitate din partea vieţuitorilor din preajma capelei mănăstirii pentru a ierna cu turmele lor. Primind permisiunea conducerii Mănăstirii Neamţului, s-au stabilit, aici, la Pipirig şi au format satul Pipirig. Până astăzi şi-au păstrat în mare majoritate nume de ardeleni ca: Gabor, Piţiliga, Bistriţeanu, Ioniţă, Apopei, Baboi, Munteanu, Coman, Creangă, etc.
Capela a devenit neîncăpătoare şi astfel s-a construit o nouă Biserică în formă de Cruce cu trei turnuri, din bârne de lemn acoperită cu draniţă (şindrilă) şi s-a sfinţit în anul 1807, cu hramul Sf.Ierarh Nicolae şi Naşterea Maicii Domnului.
Biserica a suportat în decursul vremii lucrări de reparaţii în anii: 1842 şi 1877 iar în anul 1889 s-a mărit pronaosul cu 6 metri, când s-a înlocuit şi acoperişul. În anul 1931 prin strădania preotului Vasile Munteanu, s-a drăniţit din nou acoperişul şi s-a văruit biserica în interior şi exterior. După mai multe lucrări de întreţinere, în decursul timpului, cea mai amplă a avut loc între anii 1988-1990, când biserica a suportat lucrări de reparaţii generale (s-a înlocuit draniţa, s-a tencuit şi s-a pictat în tehnica fresco, s-a pus lambriu din lemn pe exterior, s-a împodobit cu mobilier din stejar sculptat şi s-a resfinţit prin grija şi strădania preotului Mihai Bistriceanu în ziua de 8 septembrie 1990 de către P.S.Episcop Ioachim Vasluianul.
Catapeteasma, ce se păstrează şi astăzi este construită din lemn şi pictată de preotul zugrav Vasile Rezmeriţă la anul 1841 şi are această inscripţie: Această Sfântă Catapeteasmă din satul Pipirig, s-a zugrăvit prin sârguinţa dumnealui Paharnicul Iancu Leatghi, dimpreună cu soţia sa Ecaterina la anul 1841 octombrie 1.
Pomelnicul ctitoricesc prezintă următoarele: *Pomelnicul al Sfintei şi dumnezeieştii biserici din satul Pipirig, unde se cinsteşte şi se prăznuieşte hramul celui dintre sfinţi, părintelui nostru Nicolae arhiepiscopul Mirolichiei, făcătorul de minuni. Întru carele pomelnic s-au scris numele fericiţilor şi pururi pomeniţilor ctitori, care au miluit şi au ajutat la facerea acestui Sfânt Locaş, carele s-a făcut acum în zilele prea luminatului Împăratului nostru Alexandru Pavlovici a toată Rusia, fiind mitropolit al ţării Prea Sfinţia sa Kir Kir Veniamin. Iar cheltuitori, purtători de grijă şi chiversinitori la facerea acestei Sfinte Biserici fiind Irei Vasile Duhovnicul, dimpreună cu cea întru dreapta însoţire unită la un gând cu sine la toată fapta bună prezbitera Ioana. S-au isprăvit de făcut şi s-au sfinţit acest Dumnezeiesc Locaş în anul de la Hristos 1807 iar de la Adam 7315. * Urmează numele ctitorilor în frunte cu Preotul Vasile Duhvnicul, presb.Ioana şi printre ctitori se găseşte David şi Smaranda Creangă (bunicul lui Ion Creangă, marele povestitor din Humuleşti).
S-a amenajat, în ultimii ani, aici, un muzeu (o colecţie de obiecte bisericeşti) în care se păstrează până astăzi icoane ce au aparţinut vechii capele, cruci din lemn, chivot din lemn, prapori, cristelniţa, pomelnice, sfeşnice, epitafe, obiecte de cult, etc.
Biserica parohială, monument istoric a fost resfinţită, după ce s-au efectuat ample lucrări de reparaţii precum şi pictura în tehnica fresco, în anul 1991. Pe lângă cele menţionate, avem o casă socială cu o capacitate de peste 300 de locuri unde credincioşii oferă hrană cu anumite ocazii nu numai nevoiaşilor dar şi oaspecţilor care ne vizitează”. a declarat preotul paroh Mihai Bistricianu într-un interviu. (a se vedea ziarul Lumina din 1 septembrie 2007)
La evenimentul din 1 septembrie a participat I.P.S.Daniel, viitorul Patriarh al României înconjurat de P.S.Calinic al Argeşului, P.S.Gherasim al Râmnicului şi P.S.Ioacim Băcăuanul precum şi de un sobor de preoţi şi aproximativ 2000 de credincioşi. Intr-o atmosferă de sărbătoare I.P.S.Daniel şi-a exprimat bucuria de a se afla aici la Pipirig, de a lansa cartea părintelui Mihai Bistriceanu „Viaţa şi activitatea Patriarhului Nicodim Munteanu” şi de a sfinţi colecţia de obiecte bisericeşti,” primul muzeu parohial din ţară”, cum a spus P.F.Daniel.
Toţi ierarhii au adus aprecieri ţinutului şi credincişilor participanţi la acest eveniment felicitând preotul paroh, membrii consiliului şi comitetului parohial. Toate ziarele şi mas media au consemnat evenimentul de la Pipirig, pe larg şi în cuvinte alese, iar la sărbătoarea Comunei Pipirig, în semn de preţuire pentru tot ce au făcut pentru promovarea Pipirigului, preotul paroh Mihai Bistriceanu şi preotul Paul Munteanu, nepotul patriarhului Nicodim au primit Diploma de CETAŢEAN DE ONOARE AL COMUNEI PIPIRIG
